Cea mai mare mofetă din Europa este lângă Balvanyos

Prea puțini sunt cei care știu că așa-zisele „peșteri” adâncite în blocurile vulcanice ale dealului Pucioasa, din apropiere de Balvanyos, ascund o mofetă unică pe continentul nostru. Cea mai mare peșteră este Pucioasa din Turia, cu o lungime de 14 metri, care este cunoscută în literatura geografică și balneologică. Poate fi numită, de asemenea, cea mai mare mofetă naturală din Europa și cea mai mare scurgere de gaze cu dioxid de carbon.

Din scorbura sa, zilnic se volatilizează cam 2000 de metri cubi de dioxid de carbon aproape curat. Din această cauză, depășește renumita peșteră a vestului: Peștera Câinelui din Napoli. Ea se situează la 1052m altitudine, în coasta dealului Pucioasa. Această mofetă a fost folosită pentru îmbutelierea acidului carbonic la prima întreprindere maghiară de acest fel.

Gazele emanate sunt mortale

În coasta dealului Pucioasa se găsesc mai multe scorburi cu emanații de gaze: Peștera Ursului, Peștera Timsos, iar de o proporție mai mare este Peștera Gylkos. În apropierea acesteia din urmă se situează așa zisul Madartemeto, o galerie a unei vechi mine sulfurice, care s-a surpat la un moment dat, permițând acumularea de dioxid de carbon. Păsările care au ghinionul să treacă prin norul de gaz cad moarte la pământ. Dar nu numai ele cad pradă gazului, ci și mamifere mai mici sau chiar și căprioare au fost găsite zăcând aici.

Mlaștina acră

Între dealul Pucioasa și Vârful Mijlociu se găsește o altă curiozitate a împrejurimii: Buffago. Aceasta este o mlaștină de un hectar, bogată în izvoare de apă acră și unde cresc plante foarte rare.

În vechile piscine, azi strălucește luciul de apă minerală, și se poate auzi cum izvorăște și se simte mirosul caracteristic al gazului vulcanic. În această zonă ocrotită cresc Eriophorum angustifolum și Drosera rotundifolia, iar în scoarța groasă de turbă se găsesc câteva specii rare de mușchi, cum ar fi mușchiul Helodium Ianatum, ce își are originile în Europa de Vest. Ca o curiozitate, acesta are aici cea mai estică apariție din Europa.

Potențialul turistic al Covasnei este deosebit

Județul Covasna are un potențial turistic valoros datorită peisajelor sale pitorești, bogățiilor de ape minerale, mofetelor, precum și datorită existenței unor monumente istorice de artă și arhitectură. În județul Covasna se întâlnesc mai multe zone turistice, fiecare cu un patrimoniu turistic specific și cu o valoare inedită, ce uimește vizitatorul care o descoperă. Cele mai valoroase sunt cele montane care, în general, adăpostesc și stațiuni balneo-climaterice.

Vacanțe de vis la Balvanyos

Balvanyos este o stațiune balneo-climaterică permanentă, situată pe versantul sudic al Munților Bodoc, la o altitudine de aproximativ 840-950m. Datorită calităților terapeutice ale izvoarelor minerale si ale emanațiilor post-vulcanice prezentate sub formă de mofete, stațiunea oferă oaspeților condițiile unei vacanțe de vis, într-un peisaj mirific de munte și numeroase posibilități pentru tratamente. Apariția izvoarelor cu apă minerală a fost favorizată de emanațiile de dioxid de carbon și de hidrogen sulfurat, datorită rocilor vulcanice și sedimentelor din sol. Aici, atât apa, cât și gazul au o radioactivitate naturală relativ mare. Liniștea, aerul ozonat și bogat în ioni negativi transformă stațiunea într-un rai al celor suferinzi de diverse afecțiuni.

Cardiacii își găsesc alinarea la Balvanyos

Băile Balvanyos pe care le cunoaștem astăzi au fost formate prin unirea a trei colonii de băi care au funcționat odinioară. Cea mai veche este Pucioasa din Turia (cuvântul „pucios” se referă la mirosul urât al hidrogenului sulfurat), situată în Pasul Balvanyos. Aici, în Peștera Pucioasa din Turia, s-au acumulat gaze terapeutice, pe pereții săi se găsesc picături de „vitriol”, care este folosit pentru tratarea anumitor boli.

La Balvanyos se pot trata cu bune rezultate afecțiuni cardiovasculare (insuficiență mitrală și aortică compensată, hipertensiune arterială, arteriopatii periferice și varice) sau afecțiuni asociate (nevroză astenică, afecțiuni reumatismale degenerative și articulare și boli profesionale).

Legenda Lacului Sfânta Ana

Lacul Sânta Ana se odihnește la poalele unor munți îngemănați cu apa, pe fundul unei căldări. De jur împrejur, pădurile de conifere alcătuiesc o coroană. Cine s-ar fi gândit că pe locul acestui lac minunat, demult era un munte foarte înalt, iar în vârful acestuia o cetate mândră?

Dar nu era singura cetate din zonă, lângă peștera Puturoasa mai era una. În cele două cetăți trăiau doi frați, amândoi mândri și nesăbuiți. În inimile lor nu era dragoste pentru nimeni, exploatau și chinuiau poporul și nu se iubeau nici unul pe celălalt. Mereu se lădau și se întreceau care-i mai bogat. În pivnițele ambelor cetăți se găsea câte o mare de aur și argint.

Într-o bună zi, pe neanunțate, dintr-un loc îndepărtat, a venit în vizită la stăpânul cetății „puturoase” un domn foarte important. A sosit într-o caleașcă trasă de șase cai cum nu s-au mai văzut. Caleașca era din aur, harnașamentul era din aur, argint și nestemate, iar caii erau mai focoși ca zmeii. Stăpânul cetății nu a mai avut astâmpăr, voia caleașca și caii cu orice oreț. Degeaba i-a oferit aur și stăpânirea unor ținuturi, musafirul nu s-a înduplecat. „Lasă că tot ale mele vor fi”, s-a gândit în sinea lui.

A pregătit un ospăț mare, curgea vin ca și apa Oltului, și când musafirul era amețit, stăpânul nostru a scos zarurile. El socotise că va câștiga caii și caleașca. Norocul a fost de partea lui și a câștigat toți banii musafirului și cei șase cai cu caleașcă cu tot. Cum a plecat musafirul, primul lucru a fost să se ducă să-și viziteze fratele pentru a-i demonstra că deși are aur și argint mai mult, așa cai nu are. „Cum o să-l mai invidieze acesta!”, se gândea…

Fratele lui tocmai era în curtea cetății când a ajuns caleașca trasă de cei șase cai. Fratele invidios a spus că nici nu vor trece 24 de ore și va vea nu 6, ci 12 cai mai frumoși decât aceia. S-a gândit cum să facă el rost de 12 cai deosebiți. Dar ce i-a venit deodată în minte? Să aducă în cetate 12 fete, pe cele mai frumoase, să le înhame la caleașcă și așa să meargă la fratele lui.

Într-o jumătate de zi, fetele erau cu sutele, una mai frumoasă ca alta, dar cea mai frumoasă era Ana. Ea a fost aleasă prima și încă 11. Au fost înhămate, iar lacrimile le curgeau ca o ploaie de vară. Apoi, stăpânul a urcat pe capră, și-a scos biciul și a chiuit de a răsunat pădurea.

Fetele au încercat să înainteze, dar nici nu au putut urni caleașca din loc. Tare s-a mai mâniat stăpânul, a lovit puternic cu biciul și a nimerit-o pe Ana. Din pielea albă ca zăpada a început să curgă sânge. Ana a strigat „să te trăsnească stăpânul cerului, scufundă-te sub pământ, ucigaș de suflete nevinovate!”.

În acel moment, cerul s-a întunecat s-au văzut fulgere, tunete și trăsnete, iar pământul a început să se miște. Întreaga cetate s-a scufundat și totul a fost înghițit de ape. Când s-a liniștit supărarea cerului, pe locul cetății se afla un loc minunat, air pe el pluteau 12 lebede.

Departe de ele se zbătea un zmeu, în vârtejul lacului, încercând să le prindă. Ele pluteau frumos, în liniște și când au pășit pe uscat s-au scuturat și s-au transformat înapoi în fete.

S-au grăbit să ajungă în satelor lor, numai Ana a rămas acolo. A construit o capelă pe marginea lacului și aici și-a petrecut viața în rugăciune. Au venit aici pelerini din toate părțile să se roage alături de fata cu viața sfântă, pe care chiar pe timpul vieții au numit-o Sfântă, iar după moartea ei au numit lacul Sfânta Ana.

Sfânta Ana este un lac din lanțul vulcanic al Carpaților Orientali, în apropiere de Tușnad, cu o suprafață de 22 hectare.

Este singurul lac format într-un crater vulcanic, iar adâncimea maximă este de 7 metri.